Am promis ca revin cu cateva din aberatiile unor banci din Romania. Iata cateva din ele:

Se intampla uneori, ca fara sa fi avut un credit la o banca, sa ajungem in Biroul de Credit. De ce si cum e posibil asa ceva? Un exemplu concret: Una din primele trei banci din Romania are un comision de mentenanta cont si card. Un client si-a inchis contul de card si a returnat cardul de debit bancii emitente. Bineinteles ca a considerat ca a incheiat afacerile cu banca respectiva. Surpriza a aparut cand a dorit sa-si ia un credit de la o alta banca. Aparea in Biroul de Credit ca rau platnic. A mers la banca de unde avea card sa intrebe care e problema, de ce a fost raportat. Se pare ca nu a inchis contul curent, care avea un comision de mentenanta de 5000 lei vechi, adica 0.5 ron pe luna.

A aflat cu ocazia asta ca este dator bancii cu suma ridicola de 55.000 lei vechi adica 5,5 ron. A platit suma, a inchis si contul curent, nu doar contul de card si a cerut sa fie scos din “lista neagra”. Nu se poate, a primit in schimb o hartie prin care banca respectiva atesta ca nu mai are datorii.

Banca de la care vroia credit a refuzat sa-i ofere creditul. A luat la picior bancile din oras pentru a afla care este banca care ar putea acorda un credit chiar daca a avut suma, repet ridicola, de 5,5 ron datorie la o alta banca. In final a reusit.

Care sunt aberatiile in acest caz:

1. Nu a fost inchis si contul curent cand a fost inchis contul de card. Vina clientului ca nu a intrebat daca mai are ceva conturi deschise? Intr-o masura prea mica. Cand mergi la medic astepti sa iti spuna el ce trebuie sa faci si care sunt toate problemele, nu esti tu cel care trebuie sa stie ce trebuie sa faca medicul. Banca trebuia sa intrebe exact ce doreste clientul, daca doreste sa inchida toate conturile sau doar cel de card. Nu are rost sa ai un cont doar ca sa iasa la numaratoare si sa poti raporta un numar cat mai mare de clienti.
2. Raportarea la Biroul de Credit a unei sume generate de un comision de gestiune a unui cont curent. Cum poti sa pui in acelasi grad de risc o persoana cu o datorie rezultata in urma unor comisioane de gestiune a unui cont curent, cu o persoana care nu si-a platit un credit cu sume mult mai mari?
3. Raportarea la Biroul de Credit a unei sume derizorii. Cum poti raporta o persoana cu o datorie de 5,5 ron? Este aceasta o suma care sa ateste rea vointa, dorinta de fraudare, de a nu plati bancii? Oare nu ar fi cazul sa existe sume minime pentru care sa se faca aceasta raportare?
4. Refuzul bancii de a scoate din Biroul de Credit persoana datoare cu 5,5 ron.

O alta situatie aberanta este cea in care un angajat primeste un card pentru a-si primi salariul. Dupa cateva luni angajatul paraseste compania si se angajeaza la o alta. Compania noua ofera salariile pe un alt card, de la o alta banca. Angajatul la plecare, preda cardul persoanei de la “personal” care se ocupa de carduri. Pentru ca angajatul nu a fost niciodata la banca. A completat un formular la locul de munca, a dat o copie dupa buletin si a primit cardul si pinul tot la locul de munca. Bancile au incheiate astfel de conventii de salarii si ofera acesta facilitate de a nu mai chema angajatii in banca pentru a-si deschide cont si a primi cardul de salarii. De la “personal” angajatul este scos din fisierul electronic cu salarii pe care il primeste banca. Daca banca nu primeste si cardul si formularul de inchidere de cont, angajatul ramane cu contul activ si plateste in continuare comisionul de gestiune ajungand la un moment dat in Biroul de Credit in urma unor sume, din nou care nu au legatura cu un credit.

O alta situatie este cea in care se modifica comisioanele sau dobanzile. In mod normal acest lucru trebuie sa fie anuntat clientilor, dar de cele mai multe ori bancile prefera sa introduca in contractele stufoase, unele clauze prin care clientul ia la cunostinta cu privire la modificarea de comisioane si dobanzi din anunturile din unitati. Un client obisnuit nu cauta pe pereti anunturi cu privire la modificari de comisioane si dobanzi, se asteapta sa primeasca o instiintare in scris, telefonic sau pe email. Ajunge sa plateasca lunar aceeasi suma dar care acum a devenit mai mica decat necesarul. Normal ajunge in Biroul de Credit. De ce nu aplica toate bancile o regula simpla: se modifica ceva, notifici clientul si semnezi un act aditional cu noile modificari incluse?

Acestea sunt doar cateva din cazurile cu care eu m-am intalnit. Cazurile apartin unui prieten, unui taximetrist care ma ducea la munca, mie pana la un punct. Banca, care a schimbat modalitatea de calcul a dobanzii rezultand astfel o rata cu 3 euro mai mult pe luna, m-a sunat cand am ajuns pe la 50 euro sa ma anunte ca sunt restant cu acesat suma si ca daca nu o platesc voi fi raportat la Biroul de Credit. Atunci am aflat ca plateam lunar, de mult timp, o suma mai mica decat rata.

Cred ca sunt cazuri in care clientii sa pota fi scosi din birou, fara somatii si decizii judecatoresti. Cred ca ar trebui sa porneasca mai repede institutia Ombudsman, adica o institutie care sa apare interesele clientilor si sa medieze conflictele clientilor in relatiile cu bancile comerciale.